
Povestea tablouluiCe se ascunde în spatele tabloului
Tabloul „Apariția unei fețe și a unei fructiere pe o plajă” este un exemplu perfect al metodei paranoico-critice a lui Salvador Dalí. Este vorba despre un proces creativ prin care obiectele obișnuite formează mai multe imagini diferite în același timp. În centru vedem o fructieră cu pere, care se transformă simultan într-un chip uman de mari dimensiuni.
Fiecare detaliu are o dublă semnificație. Ochii feței sunt formați din obiecte aflate pe nisip: ochiul drept este o vază răsturnată, iar cel stâng, un copil care se joacă. În plus, pe toată lățimea pânzei se întinde un câine mare, a cărui zgardă este, de fapt, un pod cu arcade aflat în depărtare.
Lucrarea a fost creată în 1938, în pragul celui de-al Doilea Război Mondial și în timpul Războiului Civil Spaniol. Peisajul pustiu reflectă temerile lui Salvador Dalí cu privire la soarta țării sale natale. Unii istorici de artă cred că fața din tablou îi aparține prietenului său regretat, poetul spaniol Federico García Lorca.