
Povestea tablouluiCe se ascunde în spatele tabloului
Spre deosebire de impresioniști, care încercau să surprindă cu exactitate jocul de lumini, van Gogh a deformat intenționat arhitectura. Biserica pare instabilă, liniile ei sunt distorsionate, iar întreaga clădire pare că se ondulează. Prin această abordare plină de emoție asupra realității, el a anticipat direct mișcarea expresionistă de mai târziu.
Pictorul însuși a descris culorile tabloului într-o scrisoare către sora sa. Clădirea are o nuanță violetă pe fundalul unui cer albastru cobalt intens, în timp ce ferestrele seamănă cu niște pete ultramarin. Lucrarea îi trezea nostalgia după casă, însă aici a folosit culorile într-un mod mult mai expresiv și mai bogat decât în vechile sale picturi olandeze.
Tabloul a fost creat în iunie 1890, în timpul unei perioade extrem de prolifice, dar tragice, când pictorul a realizat nu mai puțin de 70 de lucrări în două luni. Ferestrele întunecate și privirea asupra bisericii din spate sunt interpretate de mulți critici ca un simbol al sentimentului său de înstrăinare. Drumul bifurcat din prim-plan, pe care merge o femeie singură, poate sugera viitorul său incert.