
Povestea tablouluiCe se ascunde în spatele tabloului
În această serie, Mucha a renunțat intenționat la atributele clasice tradiționale, cum ar fi instrumentele muzicale sau pensulele. În schimb, a personificat „Dansul” prin frumusețea naturii, frunzele căzătoare și briza dimineții. Dintre cele patru tablouri ale seriei, acesta este considerat cel mai senzual și mai dinamic, deoarece personajul este singurul care stă în picioare, privind provocator peste umăr.
Un detaliu interesant este că schița inițială a acestei lucrări arăta puțin diferit. În primul desen în creion și acuarelă, silueta feminină era înfățișată cu pieptul dezgolit. În litografia finală, Mucha a modificat compoziția, i-a adăugat flori în păr și a acoperit discret cu material partea dreaptă a pieptului.
Lucrarea a fost tipărită în anul 1898 de tipografia pariziană F. Champenois, cu care Mucha avea un contract exclusiv. Datorită unui venit generos și regulat, el și-a putut permite un atelier mai mare și s-a dedicat pe deplin creației. Deoarece era deja extrem de celebru la acea vreme, seria a fost publicată într-un tiraj de lux pe hârtie de pergament, iar o ediție limitată a fost imprimată chiar pe mătase.